Indici antropometrici
În practică, pentru aprecierea obezităţii se utilizează cântărirea şi măsurarea înalţimii, circumferinţei taliei şi soldului, precum şi stabilirea unor indici antropometrici.
Măsurarea grosimii pliului cutanat reprezintă metoda directă şi relativ simplă de estimare a mărimii stratului de ţesut adipos subcutanat dintr-o anumita zonă a corpului, prima dată fiind folosită în 1951 de către Brozelc şi Keys. Se realizează cu ajutorul caliperului şi în mod curent măsurarea se face la nivelul tricepsului şi abdominal. Limitările acestei metode sunt date de absenţa unor normograme fidele în rândul copiilor.
Indicele de masă corporală (IMC) este cel mai folosit şi cel mai bun indicator pentru evaluarea obezităţii copilului şi adolescentului. Totuşi, IMC-ul poate fi supraestimat la persoanele cu masă musculară crescută. El este definit prin raportul Greutate/Talie*Talie (kg/m2), acesta corelându-se semnificativ cu masa adipoasă totală. La fel ca şi la indicii antropometrici anteriori, există normograme în funcţie de vârstă şi sex.
Raportul dintre circumferiţa taliei şi a şoldului este util pentru evaluarea distribuţiei regionale a ţesutului adipos. El este definit prin măsurarea circumferinţei minime a taliei şi apoi împarţită la circumferinţa maximă a şoldurilor. La fel ca şi la adult, în rândul copiilor măsurarea circumferinţei taliei poate servi la evaluarea riscului cardiovascular.
Impedanţa bioelectrică este o metoda rapidă, noninvazivă şi nu necesită personal calificat, fiind metoda modernă cel mai uşor acceptată. Analizează rezistenţa electrică pe care o opun ţesuturile atunci când sunt străbătute de un curent electric extrem de slab. Este foarte uşor de utilizat la copil şi poate permite evaluarea scăderii ponderale pe baza reducerii depozitelor de grăsime. Totuşi conductivitatea poate fi afectată de numeroşi factori ca şi hidratarea în momentul măsuratorii sau temperatura corporală, această metoda putând supra- sau subestima depozitele de grăsime.
Ultrasonografia este o tehnică imagistică cu o largă aplicatibilitate în practica medicală, ce poate fi utilizată şi în scopul determinării masei grase. Prin acestă metodă se poate estima grosimea stratului adipos intraabdominal, prin măsurarea grăsimii situate între muşchii abdominali anteriori şi aorta. Este o metodă foarte convenabilă, nu iradiază, este nedureroasă, non-invazivă, uşor de efectuat şi ieftină.
Computer Tomografia şi IRM au o acurateţe superioară, dar ambele metode sunt costisitoare, necesită sedare, implică iradierea. Nu există motive reale care să indice aceste două metode în evaluarea stratului ţesutului adipos.
Dr. Alina Luca, medic primar pediatru
