by admin | 7:33 pm

Regimul de viaţă şi alimentaţia au rol esenţial în profilaxia şi tratamentul rahitismului carenţial, chiar dacă nu sunt suficiente.
Redau câteva principii care sunt deosebit de importante:

  • Alimentaţia exclusiv la sân în primele 5-6 luni de viaţă este optimă.
  • Înţărcarea este recomandată după vârsta de un an.
  • Alimentaţia mamei care alăptează trebuie să fie echilibrată şi suplimentată cu vitamina D, în aceleaşi doze ca şi pentru gravide.

Când alimentaţia la sân este imposibilă, după toate efortuile făcute, copilul va primi „formule de lapte pentru sugari”; laptele de vacă, respectiv laptele praf tradiţional, vor fi evitate categoric până la cel puţin 7 luni, preferabil până la un an (amănunte sunt redate în protocolul privitor la alimentaţia sugarului).
Diversificarea alimentaţiei este oportună cel mai devreme în a cincea lună de viaţă, fără a se abuza de făinoase şi introducând, ori de câte ori este posibil, alimente îmbogăţite cu vitamina D, sau cel puţin, pe cele reputate a conţine în mod natural o cantitate mai mare de colecalciferol (de ex.: peştele alb proaspăt; acesta este bogat în acizi graşi înalt polinesaturaţi şi vitamina D şi este util mai ales în alimentaţia copiilor după vârsta de un an). Margarina, chiar cea cu adaos de vitamine A şi D, este de evitat la sugar (are o concentraţie mare de acizi graşi saturaţi), dar de folosit – raţional – la copilul mai mare.
Este deosebit de utilă înlesnirea mişcării active a copilului, din primele ore de viaţă (îmbrăcarea în salopetă sau scutec foarte larg conferă mari avantaje).
Nou-născutul poate fi scos la aer chiar de la vârsta de 1-2 zile, desigur în funcţie de greutatea copilului şi de temperatura ambiantă, ştiind că un sugar sănătos suportă foarte bine tempratura de -10°C în zilele fără vânt şi fără umezeală.
Expunerea la aer se face progresiv: 15-30 de minute până la 3-4 ore în anotimpul rece şi 6, chiar 12 ore vara.
Pentru copiii mai mari de un an este foarte utilă mişcarea în aer liber, cu capul acoperit când soarele este puternic.
Cura helio-marină este recomandată copilului peste un an, cu multe precauţii (fără expunere la soare mai mult de 2-3 ore pe zi, cu capul acoperit, cură optimă de 10-12 zile, fără administrare de vitamina D timp de două săptămâni înainte şi după cură, precum şi în timpul şederii la mare).
Baia/duşul zilnic, stropirile cu apă mai rece care încheie baia, fricţiile cu prosop aspru, masajul şi gimnastica (iniţial pasivă, apoi activă) sunt factori de călire a organismului, de creştere a rezistenţei la infecţii, precum şi de prevenire a rahitismului.
Condiţiile de microclimat nu vor fi neglijate: copiii care locuiesc în camere neaerisite şi întunecoase, ca şi cei din mediu de fumători au mai frecvent rahitism.
Suplimentarea alimentaţiei cu vitamina D este obligatorie în pre­venirea rahitismului în ţara noatră! Ea este utilă din prima săptămână de viaţă; inclusiv prematurii gavaţi beneficiază de acest aport.
Deficitul tranzitoriu de hidroxilare hepatică a vitaminei D este controversat şi, în orice caz, pentru copilul nou-născut cu o greutate mai mare de 1.500g nu constituie o contraindicaţie a începerii profilaxiei antirahitice din a şaptea, cel mai târziu din a paisprezecea zi de viaţă. De alfel, studii clinice demonstrează că după vârsta de 2-3 săptămâni nu mai poate fi vorba de profilaxia, ci de tratamentul rahitismului care deja a debutat. în plus, la vârsta de nou-născut, diagnosticul este foarte greu de stabilit: în afara unor semne biologice caracteristice (pe care nu le căutăm decât ca excepţie), singurele semne clinice (obligatoriu de căutat!) sunt cele revelatorii pentru hiperexcitabilitatea neuro-musculară.
Doza recomandată, de la vârsta de nou-născut până la 18 luni, este de 500 UI vitamina D zilnic. Creşterea la 1000-1500 UI/zi, pe perioade limitate, este necesară în unele situaţii:

  • sugarii mici ale căror mame nu au primit vitamina D profilactic în timpul sarcinii;
  • prematurii şi dismaturii, cel puţin în primele luni de viaţă;
  • sugarii mici (până la 3-4 luni) născuţi în anotimpul rece;
  • sugarii cu îmbolnăviri acute frecvente, precum şi cei cu spitalizări dese/prelungite;copiii din medii poluate;
  • copiii cu pielea hiperpigmentată;
  • cei din condiţii de mediu precare;
  • copiii din unele instituţii rezidenţiale (leagăne, case de copii) care se mişcă mai puţin în aer liber, ies mai puţin la soare;
  • copiii cu tratament cronic anticonvulsivant (fenitonină, fenobarbital), cu cortizon.

În aceste situaţii se poate ajunge la o doză zilnică de până la 1.500 UI/zi, dar nu mai mult de o lună, apoi se reia cu 400 sau 500 UI, sau această doză alternată la 1-2 săptămâni cu doza de 1000 UI. în general, dozele mai mari de 1.500 Ui/zi sunt terapeutice.
După vârsta de 18 luni, vitamina D se va administra numai în perioadele neînsorite ale anului, în lunile cu litera R (din.septembrie până la sfârşiul lunii aprilie), până la vârsta de 12-15 ani: zilnic 400-500 UI sau la interval de 7-10 zile, câte 4.000-5.000 Ul Vit. D din soluţie uleioasă (Vit.A+D2), p.o.

Dr. Alina Luca, medic primar pediatru

Comments

Anunturi

La saitul dvs am citit doar postari avizate. Te felicit pentru modul in care redactati opinia in articolul prezentat.

Mar 14.2015 | 12:51 am

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *