by admin | 7:41 pm

Obezitatea este cea mai întâlnită tulburare de nutriţie în ţările lumii dezvoltate precum şi în cele în curs de dezvoltare. Astăzi obezitatea reprezintă o problemă medicală şi socială, atingând proporţii epidemice la nivel mondial. În contextul general al tendinţei mondiale de creştere a frecvenţei obezităţii, obezitatea copilului a dobândit în ultimii ani un interes tot mai larg, reprezentând tema de cercetare a multor studii epidemiologice.
Etiologia obezităţii este multifactorială fiind implicaţi factori metabolici, genetici, endocrini, etnici şi culturali, statusul socioeconomic, sedentarismul, stilul de viaţă, rasa, sexul, vârsta şi nu în ultimul rând, obiceiurile alimentare.
Creşterea aportului energetic reprezintă mecanismul determinant în majoritatea cazurilor de obezitate.
În primul an de viaţă necesarul se raportează la greutatea corporală. Între 1 şi 11 ani se raportează la vârsta copilului (dacă la vârsta de 1 an un copil are nevoie de 1140 kcal/zi, la vârsta de 10 ani ajunge la 2045 kcal/zi). După acestă vârstă se ia în considerare şi în funcţie de sexul copilului (ex: un copil de sex feminin în vârstă de 15 ani are un necesar energetic de 2100 kcal/zi, pe când la un copil de sex masculin de aceeaşi vârstă ajunge la 2800 kcal/zi). Conform Mayo Fundantion for Medical Education and Research, un exces de aport de 200 kcal/zi (aproximativ 4 biscuiţi glazuraţi cu ciocolată) poate duce la un câştig ponderal de 675 g/saptămână.
Implicat în etiopatogenia obezităţii este şi controlul aportului energetic, cantitatea şi valoarea energetică a alimentelor consumate reprezintând elementele majore de control al greutăţii corporale. Un aport insuficient de alimente determină organismul să recurgă la rezervele sale lipidice şi proteice, rezultând în cele din urmă scăderea în greutate. De asemenea un aport excesiv va stoca o parte din nutrienţii proveniţi din alimente în ţesutul adipos, muşchi şi ficat, pentru ca ulterior ca fie utilizaţi ca substrat energetic.
Nu trebuie neglijată nici determinismul genetic al obezităţii. S-a constatat o implicare familială a obezităţii, aproximativ 80% din copii obezi având un părinte obez. Iar persoanele cu o predispoziţie genetică spre obezitate vor deveni obeze mult mai uşor sub influenţa unor factori de mediu mai blânzi decât la o persoană cu o predispozitie scăzută. Cercetările au identificat mai multe gene implicate în apariţia obezităţii: gena obezităţii (gena ob), gena leptinei, gena receptorului beta 3-adrenergic, gena proteinei de decuplate 1 şi 2 şi gena receptorului-1 insulinic.
S-a constatat că adipocitele produc o proteină cu rol de hormon, leptina, codificată de gena ob. Nivelul de leptină variază în funcţie de sex şi vârstă şi este direct proporţional cu masa adipoasă. Leptina joacă un rol important în reglarea apetitului, acţionând la nivelul receptorilor hipotalamici şi în acelaşi timp şi în reglarea metabolismului glucidic şi lipidic. La persoanele obeze s-au întâlnit niveluri crescute ale leptinei (peste de 3 ori valoarea normală).

Dr. Alina Luca, medic primar pediatru

Comments

chestionare auto

Este cel mai documentat paragraf despre Obezitatea la copil .
Tineti-o tot asa!

Jun 06.2015 | 02:55 pm

Ora Exacta

Buna pagina. Super continut, la fel si design. Intr-un cuvant, aveti un site cu care va puteti mandri!

Jul 15.2015 | 02:29 pm

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *